Che Guevara, demon și înger, criminal și apărător al săracilor. „Tăcerea este o ceartă continuă prin alte mijloace”

Comandante Che Guevara nu a fost doar o sursă de inspirație pentru revoluționari, ci a fost văzut de mulți o inspirație pentru toți cei care au luptat împotriva nedreptății, un apărător înfocat al celor săraci și oprimați, cu un spirit indomptabil și un angajament de nezdruncinat față de principiile sale. Un simbol durabil al rezistenței, ale cărui idei erau înrădăcinate într-un sentiment profund de solidaritate cu cei marginalizați și care manifesta o căutare neobosită a justiției.

Pentru mulți, acest luptător argentinian (1928 – 1967) era o figură care amintea că adevărata revoluție vine din interior și că aceasta necesită sacrificiu, dedicare și o credință de nezdruncinat, principiile și acțiunile lui Che Guevara reprezentând pentru unii o dovadă a faptului că schimbarea este posibilă atunci când indivizii sunt dispuși să sfideze status quo-ul și să lupte pentru ceea ce cred.

• ABBA, una dintre cele mai populare trupe muzicale din toate timpurile
• Au trecut 62 de ani de când Marilyn Monroe i-a cântat „Happy birthday mr. President” lui…

Che Guevara, o figură emblematică a secolului XX, rămâne un simbol al revoluției și al rebeliunii. Născut la 14 iunie 1928, în Rosario, Argentina, Ernesto „Che” Guevara a pornit într-o călătorie remarcabilă care l-a condus de la statutul de student la medicină la cel de figură cheie a Revoluției cubaneze, alături de Fidel Castro.

Erou, legendă, rebel, tânăr idealist și apărător al săracilor și oprimațilot, Che Guevara a inspirat generații întregi, a fost subiect de cărți și personaj de filme.

În 2008, regizorul Steven Soderberg prezenta pe marile ecrane prima parte unei producții care-l avea în centrul atenției pe El Comandante Che Guevara.

Filmul,Che Part 1, i-a avut în distribuție pe Julia Ormond, Benicio Del Toro și Oscar Isaac (în rolurile principale), Del Toro pregătindu-se și documentându-se pentru rolul lui Che Guevara timp de șapte ani.

I-au plăcut cărțile și activismul politic de mic

Guevara a fost cel mai mare dintre cei cinci copii ai unei familii de activiști politici, astfel că spiritul de revoluționar i-a fost insuflat încă din copilărie, asistând la desele discuții politice care aveau loc în familie, dar hrănindu-și cultura generală și prin parcurgerea nenumăratelor cărți din colecția bibliotecii pe care o avea acasă.

Așa a ajuns Che Guevara să îi cunoască pe Pablo Neruda, Garcia Lorca, Walt Withman, pentru ca mai apoi să intre în lumea principiilor lui Marx, Faulkner, Kafka, Camus, Lenin ori Sartre. Copilul Guevara, pasionat de poezie și literatură, era și un talentat sportiv (îi plăcea în special fotbalul).

Voiajul care i-a schimbat viața

După ce s-a înscris la Facultatea de Medicină din cadrul Universității din Buenos Aires, Che Guevara a întrerupt studiile și, în 1950, a pornit singur într-o călătorie pe motocicletă (care era de fapt o bicicletă căreia Guevara îi instalase un mic motor) prin nordul Argentinei, după care, în 1951-1952, într-o călătorie de aproape 13000 de kilometri prin America de Sud și în nord până la Miami, în cea de-a doua călătorie alăturându-i-se prietenul său Alberto Granado. Voiajul a fost pentru Guevara o experiență revelatoare, pentru că zonele sărace și nedreptățile extreme la care a fost martor în timpul călătoriei i-au alimentat interesul pentru comunism și ura față de capitalism, ajungând să creadă că singura soluție pentru eradicarea sărăciei este declanșarea unei revoluții violente. Aceste călătorii ale lui, Ghevara le-a transpus în cartea „Jurnal pe motocicletă”.

„Voi fi de partea poporului”, scria el în jurnalul său. „Voi ieși pe baricade și în tranșee, țipând ca un posedat, îmi voi mânji armele cu sânge și, nebun de furie, voi tăia gâtul oricărui dușman pe care îl voi întâlni.”

La finalul acestei călătorii inspiraționale, Guevara și-a reluat studiile și a absolvit facultatea de medicină în 1953, dar la scurt timp spiritul său aventuros l-a trimis din nou la drum, de data asta spre America Latină și, în cele din urmă, în Guatemala, unde s-a alăturat unui efort armat nereușit pentru a apăra răsturnarea președinției reformistului de stânga Jacobo Arbenz, sprijinit de CIA. Această experiență i-a consolidat angajamentul față de marxism, precum și disprețul față de Statele Unite.

Alăturarea la Revoluția cubaneză

În 1955, Guevara l-a întâlnit pe Fidel Castro în Mexico City, între cei doi creându-se o legătură profundă bazată pe aspirațiile revoluționare comune. Guevara s-a alăturat Mișcării 26 iulie a lui Castro care urmărea răsturnarea dictaturii corupte a lui Fulgencio Batista în Cuba. Împreună cu Castro, Guevara a jucat un rol crucial în organizarea tacticilor de luptă de gherilă, în antrenarea rebelilor și în planificarea asaltului îndrăzneț asupra cazărmii Moncada din 1953. Deși atacul a eșuat, acesta a marcat un punct de cotitură în Revoluția cubaneză.

„De fapt, după experiența pe care o avusesem parcurgând toată America Latină și după finalul din Guatemala, nu era deloc deificil să mă convingi să mă alătur oricărei revoluții împotriva unui tiran, însă Fidel m-a impresionat, considerându-l un om extraordinar. … Am împărtășit optimismul său. Erau multe de făcut, de luptat, de planificat. Trebuia să nu mai plângem, ci să începem să luptăm”.

Unul impulsiv (Castro), celălalt gânditor (Guevara). Unul era emotiv și optimist, celălalt rece și sceptic, Unul era atașat doar de Cuba, celălalt, legat de un cadru de concepte sociale și economice. Fără Ernesto Guevara, Fidel Castro poate că nu ar fi devenit niciodată comunist. „Fără Fidel Castro, Ernesto Guevara ar fi putut să nu fi fost niciodată mai mult decât un teoretician marxist, un intelectual idealist.”, scrie Jorge Castañeda Gutman în cartea sa din 1997, Companero: The Life and Death of Chye Quevara.

După ani de luptă de gherilă, Revoluția cubaneză a obținut în cele din urmă victoria la 1 ianuarie 1959, când Castro și Guevara și-au condus forțele rebele în Havana. Guevara și-a asumat diferite roluri în guvernul revoluționar, inclusiv cel de ministru al industriilor, unde a pus în aplicare politici de redistribuire a terenurilor și de naționalizare a industriilor. Dedicarea sa pentru eradicarea analfabetismului și îmbunătățirea asistenței medicale a dus la reforme sociale semnificative care au avut ca scop ridicarea celor mai marginalizate sectoare ale societății cubaneze.

La 8 octombrie 1967, grănicerii bolivieni l-au capturat pe Guevara, în timp ce conducea o campanie de gherilă în Bolivia, iar la 9 octombrie a fost executat la La Higuera, la ordinul comandamentului militar superior. Potrivit The New York Times, un ofițer CIA a fost prezent la execuția lui Che, deși agentul a declarat ulterior că CIA îl dorea în viață.

Au fost făcute publice fotografii ale corpului ucis al lui Guevara, iar mâinile acestuia au fost tăiate și livrate în Cuba pentru a dovedi moartea sa. Cu toate acestea, locul unde a fost înmormântat Guevara a fost ținut secret până în 1997, când rămășițele sale au fost identificate și returnate în Cuba. El a fost reîngropat, cu onoruri militare, într-un mausoleu din Santa Clara (Cuba).

Che Guevara a fost considerat de mulți un martir și un erou, chipul său continuând să apară pe moneda cubaneză. Celebra imagine a lui Guevara purtând o beretă înstelată a devenit un simbol al rebeliunii, lipit pe tricouri, postere și nu numai. Pe de altă parte, alte voci l-au considerat pe Che Ghevara un tiran nemilos, promotor al comunismului, vinovat de încălcări ale drepturilor omului și ale democrației.

Surse:

https://www.imdb.com/title/tt0892255/trivia/?ref_=tt_trv_trv

https://www.britannica.com/biography/Che-Guevara

https://www.nytimes.com/2017/10/09/world/americas/che-guevara-history.html?_r=0

Vă mai recomandăm să citiți și:

„El Lidero Maximo” Fidel Castro. Cum reușea să controleze mințile oamenilor?

Benicio del Toro, așa-numitul „Brad Pitt spaniol”

Ernesto Che Guevara, simbol al spiritului revoluționar

James Watt, creatorul celei mai importante invenții a Revoluției Industriale